O provocare profesională: Birocrația și stihia
Acest proiect a fost o adevărată testare a limitelor, din toate punctele de vedere. Totul a început cu negocieri extrem de dificile cu locatarii blocului: oamenii aveau solicitări pragmatice și au insistat până în ultimul moment să le izolăm termic peretele, în loc să pictăm artă.
Odată obținut acordul, a urmat testul tehnic. Înălțimea clădirii era uriașă, iar zona una extrem de complexă, cu rafale puternice de vânt care legănau cele două nacele suspendate de pe acoperiș. Peretele în sine prezenta porțiuni acoperite cu bitum vechi, care au necesitat o amorsare profundă pentru ca suprafața să nu se fărâmițeze sub straturile de vânt și vopsea.
Conceptul și execuția: Fără drept la greșeală
Ideea centrală a muralului se concentrează pe mișcare, evoluție și parcursul nostru către un viitor european. Pentru a evidenția acest mesaj, am refuzat conștient să aplic un fundal artificial. Desenul a fost transpus direct pe structura brută a clădirii.
Dificultatea majoră a fost absența totală a dreptului la greșeală. În acele condiții climatice și de înălțime a fost imposibil de utilizat un proiector, așa că întreaga compoziție monumentală a fost realizată exclusiv freehand — direct din mână, bazându-mă doar pe simțul proporțiilor. Șase zile intense pe schelă, de la răsăritul soarelui până la lăsarea nopții, au transformat această lucrare într-una dintre cele mai complexe din portofoliul meu.